Otilia's Blog

Acum…ar trebui sa vorbesc si despre ceea ce s-a intamplat mai concret la seminarul vinovat de aparitia blogului meu. Ei bine e vorba despre un seminar legat in primul rand de posibilitatile de comunicare in domeniul IT, seminar care aduce cu el munca placuta in care se incorporeaza distractie, imaginatie, motivatie si uneori pana la nervi si oboseala. Dar important e ca in final totul s-a rezolvat si a ramas numai distractia si…putin somn la final pentru a o putea-o lua de la capat a doua zi.

Prima zi

Totul a inceput putin mai tazriu decat era planuit pentru ca NOI, cei mai importanti bineinteles, am reusit sa intarziem. Prima data, cum era si normal, am incercat sa ne cunoastem cat  de cat. Moderatorul seminarului a fost  Toni Richard Crisolli, iar organizatoarea Elisaveta Tsvetkova de la Fundatia Friedrich Naumann care au facut totul mumt mai interesant si mai interactiv decat ma asteptam. S-a vorbit putin despre renumitul Facebook si despre ceea ce inseamna in sine un blog. Apoi s-au organizat cele 3 echipe (Documentation Team, News Team si Entertainment Team) care au creat fiecare cate un proiect prezentat a doua zi. Trebuie sa recunosc ca, desi am facut parte din Documentation, echipei de entertainment i-a iesit o prezentare fantastica!   Seara…bineinteles seara distractia din care nici nu se putea sa lipseasca putina bautura, bancuri, povestioare si muuuuuuuuulta galagie datorita careia nici Toni nu a putut dormi toata noaptea (OOOPS!).

A doua zi

Unii mai harnici, unii mai greu cu harnicia, dupa cum fiecare a “muncit” in noaptea dinainte. Alte lucruri interesante la seminar, alte noutati si discutii si bineinteles alta tema de realizat pentru fiecare echipa. Noi, Documentation Team am facut un interviu  presupus la radio pe tema problemelor din sectorul 2 al Bucurestiuliu. Cei din News Team au facut un comentariu de presa asupra unui subiect controversat din ziare gen “Mircea Badea”(zic asta chiar dak Nanu s-ar putea sa nu mai vorbeasca cu mine akm:D). Cei din urma, care dupa mine sunt clasificati ca “cei dintai”, Entertainment Team, au facut un adevarat Talk Show in care s-au pus in pielea reprezentantilor catorva partide politice si a cetateanului….turmentat  de rand;la ei a iesit cu cerututi, rasturnari si stropit cu apa care au adus tot amuzamentul posibil. La asta au muncit echipele iar rezultatele s-au prezentat a doua zi in fata tuturor. Am muncit foarte mult ziua asta, chiar stand pana la 12-1 noaptea in sala de conferinte ca sa finalizam. Dar la sfarsit s-a lasat cu un karaoke ce cred k s-a resimtit din sala si pana la lift, iar de acolo e posibil sa fi coborat si la alte etaje. Cu siguranata la 4 a ajuns pt k acolo s-a continuat distractie cu batai cu perne si alte pozne, care, la fel ca si in noaptea precedenta, nu l-au lasat pe Toni sa se odihneasca in liniste.

Ultima zi

Acum chiar ca trezirea a fost cea mai grea si s-a lasat chiar cu lipsa la micul dejun a unora si cu intarziere la seminar. Emotionant pentru ca s-a terminat, frumos pentru ca s-a intamplat si bineinteles plin de nerabdare in asteptarea urmatorului. Punctul culminant a fost prezentarea celot 3 proiecte, iar deznodamantul – pareri, sugestii si multe aplauze pentru tot c a insemnat “Political communication in IT age”.

Concluzii perosnale

Clar MAI VREAU!!! A fost primul seminar de genul acesta, a fost superb si as putea sa-l caracterizez  ca “distracite prin munca“, ceea ce cred ca zice totul. Singurul defect, caracterizat foarte bine de Dana, e ca a fost prea scurt. Dupa noi 3 zile nu au fost deajuns. Iata acum mi-am facut blog, am cunoscut mai multa lume si am cunoscut mai bine pe ceilalti si pot zice ca am devenit mai increzatoare si mai dornica de a ma implica in cat mai multe activitati!

Nu e oraselul meu natal, am locuit 6-7 ani in el (si nu anii reprezentativi), dar chiar m-am indragostit de el. Dupa parerea mea seamana in oarecare masura cu Brasovul, unul din motivele pentru care ma simt ca la mine acasa in timpul facultatii.

Cate putin-cate putin incepe sa se infrumuseteze, sa aiba mai multe oferte pentru timpul liber, mai ales avand in vedere si imprejurimile (Lacul Izvorul Muntelui, Cheile Bicazului, Muntele Ceahlau, numeroasele manastiri care pot fi vizitate chiar si intr-o singura zi…).

Stadionul este una din atractiile orasului, atat prin aspectul sau cat mai ales prin amplasarea sa, la poalele dealurilor aparand ca o picatura de lux intr-un peisaj pitoresc. Bine…ce nu-mi place mie personal e culoare, as fi preferat sa fie galben:D, dar nah…tine de “Pinalti”

Strandul este o alta mandrie a orasului,atat vara cat si iarna, pentru piscine si patinoar, cat si pentru terenurile de sport, localuri, dar nu in ultimul rand al plasarii sale si al peisajului.Vara as putea zice ca aproape tot orasul se concentreaza in zona strandului, copii, bunici, parinti vin sa stea la soare sau sa se racoraseca in piscine.

Deasemenea alaturi strandului se poate vizita baza hipica unde au loc concursuri chiar si mondiale de calarie, la care am asistat si eu de cateva ori si sper sa mai am ocazia.

Cred ca unul din cele mai mari proiecte a fost telegondola, care aduce deasemenea un numar mare din turisti in oras. Personal m-am plimbat o data vara si o data iarna si am rams destul d impresionata, poate mai mult decat cand am facut asta prima data in Mamaia. Bineinteles, ca si in cazul stadionului singurul lucru care imi displace este culoara portocalie, care vine din aceleasi motive. Poate cu prima ocazie cand va fi reimprosptata va fi Pnl-ul la guvernare si buburuzele vor fi si ele galbene.

Si nu in ultimul rand partia de schi de pe care, pe langa practicarea sportului, se poate admira o alta parte a orasului, care din telegondola nu poate fi surprinsa. Din pacate nu stiu sa schiez, dar am incercat sacul putin pe partie, fara prea multe peripetii pentru ca am auzit de accidentele care s-au petrecut si nu am vrut sa am parte si eu d surprize neplacute.

Uite ca vrand-nevrand,  incetul cu incetul incep si eu sa postez cate ceva pe proaspatul blog creat. Totul a inceput ca un fel de obligatie, in urma participarii la seminarul “Political Communication in the IT age” si sper sa ajunga una din preocuparile de zi cu zi. Poate pana acum nu prea aveam ce sa scriu, dar se pare ca odata cu implicarea in actiunile din cadrul TNL-ului, incep sa apara si teme care pot ocupa filele blogului.

Mari mari “probleme”…”ce sa scriem?”, “cat sa scriem?”, “chiar trebuie?”,chiar acum nu-mi gasesc locul pe scaun gandindu-ma la aceste intrebari. Totusi, cred ca asta e asa…pentru inceput, iar pana la urma cred k vor fi momente cand abia voi astepta sa ajung in fata calculatorului si sa povestesc o proaspata intamplare, actiune, intalnire etc. Din pacate nu sunt genul de persoana care sa preia cuvantul fara niciun fel de probleme, sa fie cea care se ofera prima sa prezinte ceva sau cea care poate fi in stare sa scrie randuri intregi pe o anumita tema. Dar lucrez la asta si imi dorec ca incetul cu incetul sa o pot schimba si candva sa ajung sa contrazic ceea ce tocmai am scris.

So…iata-ma la inceput, incercand sa schimb cate ceva la mine, sa pastrez ce e bun si sa scap de ce e rau!